Şi gândurile toate mi s-au evaporat
Mă-ntorc din nou de unde am plecat
Credeam că am călătorit în viitor
Dar mă întorc acas' cuprins de dor
De dor...şi-adesea de durere
Căci al suflet înveşnicirea cere
Dar trupul îi stă adesea împotrivă
Şi vrea ca sufletului să-i fie frică...
Să-i fie frică şi ....să se teamă de uitare
Dar El nu uită...dar cheamă
Gândul călător spre înfrânare
Pentru a simţi ce-nseamnă a primi iertare
Iertare....cuvând de taină sfântă adânc pătruns
Dar stiu ca doar aceasta nu este de-ajuns
Pentru ca bucuria să fie chiar deplină
Gonind departe ...departe... preagreaua vină...
Şi vină...şi vină şi coboară până în omul cel de taină
Credinţa, pacea, blândeţea şi iubirea
Lumina, frumosul şi căldura...
Ca o dulceață minunată de psalm,
dragostea lui Dumnezeu ne împresoară.
Ca o cântare îmbalsămată,
de peste tot bucuria vieții ne înfășoară.
Și inimile noastre însetoșate
sorb din adânca înfiorare,
ca peștii în apele afundate,
muzica binecuvântării Sale.
(Ieroschim. Daniil Tudor, 30 mai 1953, Sihăstria Neamț)
dragostea lui Dumnezeu ne împresoară.
Ca o cântare îmbalsămată,
de peste tot bucuria vieții ne înfășoară.
Și inimile noastre însetoșate
sorb din adânca înfiorare,
ca peștii în apele afundate,
muzica binecuvântării Sale.
(Ieroschim. Daniil Tudor, 30 mai 1953, Sihăstria Neamț)
Cautati si ...veti afla
miercuri, 20 februarie 2013
miercuri, 13 februarie 2013
Cărare către veşnicie...
Privesc către apus şi
văd cum clipele se scurg
Atât de repede şi mă întreb: Eu oare unde am să mă duc?
Şi simt cum viaţa fuge atât de repede de mine
Iar eu nu pot să îmi găsesc drumul către al meu sine...
E atât de lungă cărarea ce duce către al meu suflet
Şi stau şi mă gândesc, şi ne-ncetat eu cuget
Şi mă gândesc la veşnicie...
El unde oare poate să mai fie?
E atâta de departe şi totuşi este aşa aproape
Că-i simţi prezenţa vie în fiecare zi şi noapte
Când inima înalţi către adâncul cel din tine....
joi, 7 februarie 2013
Iubirea-Infinit
O, Doamne atatea sute de cuvinte
Si-atatea mii de ganduri strecoara intru noi
Adesea deznadejde si lacrimi care curg siroi...
O, Doamne, cat de adanca poate fi
Fiinta omeneasca ce-si cata sensul de-a trai
Si cate umbre se vor a fi lumini...
Si Chipuri, Doamne...si Chipuri atata de firave
Cu cata usurinta pot ele fi-ntristate
De sorii fara de lumina ai beznei intunecate
Si totusi...desi in lume furtuna e fara de sfarsit
Asa de lin poate patrunde-n noi...Iubirea-Infinit....
Si-atatea mii de ganduri strecoara intru noi
Adesea deznadejde si lacrimi care curg siroi...
O, Doamne, cat de adanca poate fi
Fiinta omeneasca ce-si cata sensul de-a trai
Si cate umbre se vor a fi lumini...
Si Chipuri, Doamne...si Chipuri atata de firave
Cu cata usurinta pot ele fi-ntristate
De sorii fara de lumina ai beznei intunecate
Si totusi...desi in lume furtuna e fara de sfarsit
Asa de lin poate patrunde-n noi...Iubirea-Infinit....
Abonați-vă la:
Postări (Atom)