Pentru tine...

Aş fi vrut să îţi mai pot scrie ceva....dar de ceva vreme nu mai pot...aş fi vrut să îţi mai spun ce simt...în speranţa că aceste rânduri cumva ajung la tine...dar îmi este greu....din ce în ce mai greu...De ce oare?...Mă întreb de multe ori dacă vreodată am să îţi pot simţi în adâncul inimii mele adâncul din privirea ta...mă întreb dacă cumva...prezenţa mea în viaţa ta nu ţi-ar face bine....altfel nu îmi explic de ce tu...Visez...poate...aşa îmi zic mulţi...foarte mulţi...dar inima mea mă roagă să o păstrez curată, luminoasă...pentru tine...şi cu tot imposibilul din prezenta mea existenţă îmi exprim convingerea că pentru mine nu poţi fi decât tu...atât...iar dacă şi tu acolo unde eşti...simţi la fel...ştiu că.... Doar două cuvinte...

O taină...ce se-arată

O mare şi adâncă  taină prin Fiul se arată
Şi sfânta bucurie cuprinde făptura toată
Iar stelele-mpreună lucesc a sărbătoare
Căci Naşterea înseamnă a noastră ridicare...

Se aud cântări aşa de line în noaptea-ntunecată
Iar îngerii rostesc ''Ce veste minunată!''
O, Doamne câtă milă şi câtă umilinţă
Se-ascundă întru a Ta fiinţă!

Curând...foarte curând

Atât de multă suferinţă e astăzi printre noi

Şi atât de mare este durerea...căci suntem goi

Atât de goi...nu e iubire....nici pace... nici  senin

Şi viaţa pare-a fi mai mult... un chin...

Şi ninge...şi ninge...cu alb si cu lumină

Şi ochii ar dori să se prefacă într-o privire lină

Să vadă că dincolo de nori...e lumea cea divină...

Iar fulgii mari sunt semnul că pacea este aproape

Şi în curând are să vină...

Şi-are să vină curând ... foarte curând

Când sunetele line ne vor vesti

Că într-o pesteră un prunc plăpând

E Cel ce are puterea de şterge orice durere

E Cel Ce ne aduce preasfânta mângâiere..

Atâta de firav...şi totuşi atâta de puternic

El va preface tristeţea-n bucurie...

Şi nu doar pentru azi...ci pentru veşnicie...

De câte ori...

De câte n-am încercat să zbor
Dar aripile mi-au fost frânte...
De câte ori n-am însetat de dor
De dorul de a fi...oriunde...


De atâtea ori Tu ai făcut să crească
Alte aripi...mai mari şi mult mai fine...
Ce mă purtau în gândurile-mi line
Spre patria cerească...


De câte ori n-am adormit  visand
Că lumea o voi cuprinde-n braţe...
De câte ori nu m-am trezit plângand
Căci visele se spulberau cu toate...

De atâtea ori Tu îmi arătai
Că eşti Acela Care
Îmi poate da să gust din bucuria
Ce nu este doar visare...

De câte ori nu am crezut adânc
Că soarele eu pot să-l ţin în mână
De câte ori nu am simţit cum mă pătrund
De întristarea cea păgână...

De atâtea ori Tu noaptea
Mi-ai prefăcut-o în lumină...
M-ai învăţat să nu mai fiu doar tină
Ci să pictez pe Chip asemănarea Ta divină...

Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou

De ce plangi?Opreste'te din plans si asculta ce'ti voi spune! Eu sunt Sfantul Efrem. Dragostea pe care tu o cauti-dragostea cea adevarata- o are numai Dumnezeu. El o da tuturor fapturilor Sale, care il iubesc pe Dansul si pe care si El le iubeste. Acum am venit ca sa'ti binevestesc despre dragostea lui Dumnezeu pentru tine. Atunci cand ai aceasta dragoste, nu trebuie sa ti fie frica de nimic, nici macar de moarte! Dragostea lui Dumnezeu poate sa te izbaveasca si sa te fereasca de necazuri si de boli. Ea te poate pazi intocmai ca un zid, pe care nu'l va darama niciun om. SA FII CU MULTA LUARE AMINTE, PANA IN ULTIMA ZI A VIETII TALE, CA SA NU SCHIMBI DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU PE IUBIREA OMENEASCA.

(Sfântul Mare Mucenic şi Cuvios Efrem cel Nou. Mărturii ale minunilor săvârşite în zilele noastre)

Aş vrea...

As ca ochii sa ii pot ridica...
As vrea sa pot a nu ma intrista...
Cand vorbele desarte inima-mi strapung...
Si-o fac sa sangereze pana-n strafundul
Cel tainic din adanc...

Aş vrea să pot zambi în orice-mprejurare
Chiar şi atunci când sunt
În suferinţa cea mai mare...

Aş vrea să ştiu, să văd, pe unde-i drumul meu
Cine-i cărarea spre Sfântul Dumnezeu..
Deşi atât de tulbure e lumea în care vieţuim
Şi nu ne dă răgaz spre El să mai privim...

Aş vrea să pot din suflet să primesc
Cele ce Sus în taină
Cu gând curat din veci se întocmesc...

Aş vrea să schimb în mine ce e rău
Să fiu un om cu Chipul neîntinat
De vanitate sau oricare păcat...

Un dar de Sus...

Un dar de Sus în viaţa noastră vină
Căci dragostea din inimi ne e puţină
Şi doar un Soare poate răsări
Iubirea ce inimile toate le ştie încălzi...

Un dar de Sus e ceea ce cu toţi dorim
Dar cum putem pe-ndată să simţim...
Că se coboară dintru Înălţime
Şi nu e-o nălucire ce dintru întuneric vine?

Sub cerul Putnei

Sub cerul Putnei cu stelele pictat..
Stă omul cel de taină de doruri încărcat...
Şi crucea de pe munte
E semn şi mărturie
Că valea cea cu plângeri
E drum spre bucurie...

Sub cerul Putnei e semnul că în viaţă
Un Chip este chemat să fie
Pictat cu-asemănare, acum şi-n veşnicie...

Sub cerul Putnei a început să bată
O inimă mai tare şi câte puţin să cadă
Din solzii din privire şi din simţirea toată
Umplându-o cu lumină....

Sub cerul luminat al Putnei
Cu dor am vrut să fiu,
Să plâng, să strig spre Ceruri
Să fug de eul meu
Să stau şi să privesc spre veşnicie
Să gust de-acum din sfânta nemurire...

Îmi este atât de dor

Îmi este atât de dor să fie soare

Să simt că paşii mei sunt pe cărare...

Îmi este atât de dor să fie ziuă

Ce naşte pace şi lumină...

Îmi este atât de dor de linul din simţire

Ce îl primeam în zilele senine

Îmi este atât de dor s-aud cum totul îmi şopteşte

''Tu rabdă cu nădeje, căci Domnul te iubeşte!''

Îmi este atât de dor ca sufletele să fie împreună

Să se dezbrace de greaua lor ţărână...

Îmi este atât de dor să văd doar Chipuri luminate

În dragoste şi bucurie să fie-nveşmântate...

Îmi este atât de dor să fiu cumva departe

Departe de gândurile-ntinate...

Îmi este atât dor să fiu în lumea-n care

Nu este ură ci Sfântă unitate....

Îmi este atât de dor de ceea ce n-am fost vreodată...

Spre Domnul milei...adânc să fiu plecată...

Îmi este atât dor să simt cum gheaţa 

Din mine... se topeşte...

Şi pacea şi lumina întru adâncuri 

Treptat se-nveşniceşte...

Am cautat...

Am cautat lumini...
Dar am ajuns sa vietuiesc in umbre
Am cautat sa fiu
Dar sufletul mi l-am lipit
De tot ce intr-o clipa poate fi pierit
Am cautat sa simt iubire
Pana in strafundul din adanc
Dar mi-am schimbat si-adancul
In pamant....
Am cautat sa am in suflet doar bucurie lina
Dar patimile m-au amarat
Si simt acum doar vina...
Am cautat sa locuiesc in Cer
Cu trupul ce respira pe pamant
Dar am ajuns sa ma afund in iad
Caci am  lasat de-o parte
Preasfantul Nume...drag....
Si-acum... inca mai caut...
Sperand ca vine ziua in care
Iubirea Ta ma va fi biruit...

Gand

Alerg prin viata-mi ce pare fara sens
Si simt adesea cum obosesc...
Cum obosesc sa fiu....
Alerg prin viata...caci vreau sa stiu...
Sa stiu...de ce exist si cine sunt....
Adesea cad...si-n juru-mi vad doar intuneric
Si-aud cuvinte dure...care ma fac s-alunec
Intru adancul cel mai adanc...
Si imi doresc sa vad lumina lina
Cum ma inconjoara
Si imi doresc sa simt iubire sfanta
S-o vad din suflete cum se pogoara
Si vreau sa ma gasesc cu mine
Sa ma primesc in sulfetul pribeag
Si-ncovoiat de dor...
De dorul de a fi iubit...
Ridic spre Cer privirea-mi inlacrimata
Si inima de rani insangerata
Si vad cum ploaia de dragoste se scurge
Peste al meu suflet ce inceteaza a mai plange...
Caci a aflat ca bucuria lui de-a exista
Este doar una...

O, Doamne, lumea noastra arde

O, Doamne, lumea noastra arde
E jale pe pamant Stapane
Caci toti vor numai circ si paine
Si vor sa se hraneasca doar cu carne

O, Doamne, lumea noastra arde
Si numai umbre vad pe Cale
Si nimeni nu cauta spre Soare
Caci le este bine sa zaca in uitare

O, Doamne, lumea noastra arde
Si inimile se usuca toate
Dar oamenii nu vor sa le adape
Cu ploaia pocaintei
Ce doar din Ceruri cade...

O, Doamne, lumea noastra arde
E iadul pe pamant Parinte
Tu, vino iarasi, Sfinte
Si izvoraste roua  vindecarii....

Calea catre fericire..

Ce om nu isi doreste sa fie fericit? De fapt orice fiinta cuvantatoare sau necuvantatoare simte nevoia de pace, de liniste, de acceptare, de iubire, de fericire...pentru ca toate cate exista au fost plamadite din dragoste si din preaplinul iubirii lui Dumnezeu...Dar ce reteta exista pentru a dobandi fericirea care nu se mai termina...si care nu este urmata de o deceptie sau dezamagire? Exista? Cu siguranta DA!!! Mantuitorul ne pune in fata reteta bucuriei nesfarsite in ''Fericirile'' rostite de el pe munte...Bine, Bine..dar teoria e una..practica este alta...sa iubesti pe cel care te umileste, care te jigneste, care te raneste? DA! Cum? E foarte simplu...prin iertare...IERTAREA permanenta din ADANCUL INIMII este un exercitiu permanent pentru intarirea in iubire si dobandirea fericirii vesnice. IERTAREA celor care ne-au gresit, IERTAREA fata de noi insine va adunce in suflet pacea si bucuria pe care o simt permanent copiii...IERTAREA va curati mintile noastre de tot ce este necurat, IERTAREA ne va face sa vedem ca tot ce ni se intamplat are un sens pozitiv pe care noi trebuie sa il gasim..si asumam...

Calea catre fericire?....IERTAREA!

Doar tu să fii...

Când vântul lin adie înspre seară

În lumea de culoare...pe timp de vară...
Eu pașii tăi discreți i-aud venind
Și inima ți-o aud șoptind
Doar sunete...fără cuvinte...
Când aerul de catifea îmi bate la fereastră
Eu simt că tu aproape ești să vii
Și inima o simt cum vrea atunci să crească
De bucurie, de lumină că ai sa stii
C-am asteptat atât de mult...doar tu să fii
Acel Chip senin ce o va face să zambească....
SECRET GARDEN -  Nocturne
    
  Asculta  mai multe  audio   diverse

Cand luna se agață sus, pe cer
Și stelele zâmbesc cu drag spre mine
Eu capul mi-l ridic spre Sus
Cerând Lui doar... pe tine...

Eu simt blândețea ta ce vine din departe
Iar chipul tău senin înseninează a vieții noapte
Și-n fiecare zi înalț spre Ceruri șoapte
Să te aducă lângă mine...

Și vocile îmi spun „e gând străin”
Dar eu simt glasul tau cel lin...
Ce îmi spune că e aproape
Și soarele ce îl aștept va-ndepărta
A vieții mele noapte...

Am să te port mereu în suflet

Nu ți-am mai vorbit de multă vreme...om alături de care voi păși în Lumină...închid ochii și îți văd chipul plin de bunătate, de lumină, de curăție...simt căldura pe care prezența ta mi-o dă....iartă-mă...m-am hotărât să te caut...dar am găsit în locul tău doar umbre...poate că e doar un vis...o nălucă...eu totuși cred în tine...cred că tu, omul blând, cald, rugător, care știe să-mi mângâie inima atunci când aceasta suferă, care știe cum să mă apropie cu răbdare și gingășie de El, eu cred ca tu exiști...sufletul meu simte că ești și tu sub același cer ca și mine...am să te port mereu în suflet...te rog să mă cauți și tu...și nu uita... într-o zi tu și eu ne vom găsi...până atunci ... am să te port mereu în suflet..
Celine Dion - Right in the front of you
    
  Asculta  mai multe  audio   diverse

Doamne...ține-mă în mâna Ta

Doamne...te rog...ține-mă în mâna Ta
Ferește-mă de gânduri și ispite
Ascultă-mi în fiecare clipă
Stăruitoarea-mi rugăminte....
Îmi este teama de cădere...
Mă sperii de greaua-mi nevedere...
Eu Doamne știi...Te caut...
Te caut în orice om pe care Îl zăresc pe Cale
Dar mi-aș dori să fii întru acela-n care
Am să găsesc răspunsul la-Ntrebare...
Doamne....Te rog...nu mă uita
Să nu mă lași ....ci să mă ții... în mâna Ta...

Am încercat....

Am încercat să-ți fiu umăr
Pe care să îți pleci capul
Și am dorit să fiu puternic
Să nu mai cauți altul....
Dar pentru tine a fost doar în zadar
Și-n fiecare clipă vărsam lacrimi cu-amar
Și am dorit să-ți fiu lumină
Să te conduc pe calea cea senină
Dar tu ai vrut să poposești pe lângă drum
Iar eu mă înfior chiar și acum
M-am străduit să-ți fiu aproape
Să te ajut să treci de-ntunecata noapte
Dar tu nu m-ai dorit căci nu eram
Pictat cu ceară și culoare
Eu însă încă te doream
Acum am să te las.....fi liber om iubit
Dar nu uita...să te trezești
Să cați spre infinit...
Poate-ntr-o zi de mine îți vei aminti
Însă va fi mult prea târziu a mă iubi...

Unui om special...

Am sa pastrez de-a pururi intru mine
Caldura ta si dragostea de tine
Caci mi-ai dovedit din plin
Ca viata asta nu este doar venin
Cand ma luai in brate
Si imi spuneai convingator
Ca imi vei fi alaturi
Si tu..m-ai invatat sa zbor...
Mi-ai aratat ca soarele este mereu pe cer
M-ai invatat lupt spre-a castiga
Si-am descoperit treptat ca soarta mea e-n mana Sa
Iti multumesc iubitul meu parinte
Ca m-ai iubit, ca m-ai ferit de suferinte
Ca te-ai jertfit sa-mi fie mie bine
Si uitat sa te traiesti pe tine...
Acolo Sus El vede simtirea ta de tata
Si va raspunde cu dragoste Lui curata

Suntem și noi un cer senin?

Cerul senin al primăverii....atât de curat...nimic ascuns...totul e atât de transparent încât ai sentimentul că din moment în moment pe cer ar trebui sa apară arhanghelii și sfinții...dar noi...suntem și noi un cer senin? sau ar fi oare cu dreaptă socoteală să ne arătăm așa?

Mă uit în Sus...spre cer...dorindu-mi să fiu la fel...am adunat în mine atâtea cuvinte pe care aș fi vrut să le rostesc, am pus înfrânare atâtor gesturi pe care aș fi vrut să le săvârșesc...Și am crezut că aceste cuvinte și sentimente se vor stinge...căci teama și neîncrederea adânc înrădăcinate înlăuntrul meu mi-au șoptit că din adâncul sufletului se vor naște izvoare de lacrimi din cauza rănilor inimii...și totuși nu aș vrea ca cerul dinlăuntrul să fie acoperit de nori...sinceritatea și deschiderea mă fac să gust libertatea, mă fac să simt infinitul născându-se în mine...Mă întreb ce putem face noi, oamenii, pentru a împrăștia norii nesincerității? cum să fim un cer senin? dar oare sinceritatea nu ne-ar face vulnerabili?...poate...dar dacă ne-am încredința cu toată ființa lui Dumnezeu...El ne-ar proteja...cu siguranță...sau ne-ar descoperi că omul are nevoie (și) de suferință pentru a crește și pentru a descoperi adevăratul sens al vieții...
Așadar...suntem și noi un cer senin?

Tu...om

Tu, om firav, adus din neființă
Ce-adesea te-adâncești în neputință
Tu, ce porți în tine Chipul slavei
De ce iubești a fi în suferință?

Tu, om, chemat să fii un Cer prin lume
Și porți spre veșnicie al Său nume
Tu, ce ai puterea de a fi stăpân
De ce te îndârjești să fii deșertăciune?

Tu, om pictat cu raze de lumină
Ce-ai fost dospit prin dragostea divină
Tu, cel viu doar în stare de iubire
De ce alergi spre nălucire?

Tu, cel ce-ai putea și munții să-i ridici
În fiecare zi pe tine-ntâi te minți
Tu, iubite om, privește către veșnicie
Și-ai să-nțelegi că ești...un strop din nemurire...

Recunosc....nu am puterea să te recunosc

„Recunosc...nu am puterea să te recunosc”...cum aș putea să te recunosc printre zecile de chipuri pe care le văd zilnic trecând prin fața mea? Cum aș putea să te recunosc printre sutele de „ei” care apar în viața mea? Cum aș putea să te simt când vei fi intrat în viața mea? De îndată sau treptat? Tu oare ești un alt „eu” sau ești un „altul” care mă completează? Mă întreb de ce mă preocupă atât de mult existența ta...îți dăruiesc o melodie...vorbește destul de clar despre ce simt eu în legătură cu tine...caută-mă tu...

Taxi - Jumatatea mea

Asculta mai multe audio diverse

Mă tem...

Știam să mă ascund de tine
Nu te lăsam să vii la mine
Căci mă temeam de-a ta putere
Ce o credeam a fi durere...

De-atâtea ori de tine am fugit
Căci mă temeam...„voi fi rănit”
Și astăzi mi-e frică să te întâlnesc
Deși mă rog să te găsesc...

Eu tot visez că ai să vii
Și sufletul-mi în mână ai sa-l ții
Dar când te văd în ochii mei
Mă tem că mă vei răni...