Am înțeles

Am înțeles cuvintele nespuse
Deși-ți păreau o noapte pentru mine
De mintea mea erau pătrunse
Și-ți adunam amarele suspine...

Adesea îți ascultam bătând
Neputinciosul suflet
Iar ochii ce-ți simțeam plângând
Mă pătrundeau până în cuget...

Și inima cândva zâmbi curat
Crezând că ai să lupți neîncetat
Dar într-un ceas neașteptat
Tu...te-ai întors... și ai plecat...

Alerg spre soare

În fiecare dimineață caldă
Răsare-n gândul meu căutător
Un soare cald, mângâietor

Și mă las de el purtată
Spre visuri și lumină
Spre alte zări de care
Încă sunt străină...

Iar când vreun nor îl prinde
Întru a sa capcană
Alerg să-l liberez de-ndată...

Și fără de cuvinte
Zâmbesc spre el cu bucurie
Căci simpla lui privire
Adunce-n al meu gând iubire...

Dar când întunecata noapte
Îi fură sfânta libertate
Alerg cerând cu îndurare
Să libereze al meu soare...

Iarna

Cad fulgii mari, albi, zâmbitori
Când desprinzând-se din nori
Doresc pe glie să se-așeze
A noastră lume să o lumineze.

Și după ei un soare cald și bun
Trimis de Blândul nost' Stăpân
Pe cer își pune al scaun de căldură
Dăruindu-ni-se mereu fără măsură.

Un vânt adie din departe
Gonind cu mult curaj a vieții noapte
Și cânturi line din păduri se-aud
Adâncul din adânc de-ndată pătrunzând.

Și sufletul cu dor și întărire

Plecând dintru a cărnii fire
Spre Sus se-nalță cuvios
Curat, senin, blând și sfios.

Și vede-n înălțimi înalte
A Mirelui iubit cetate
El...e chiar acolo, în fața sa
Înconjurând pe toți cu dragostea.

Suflet zbuciumat

În zeghe grele al meu suflet zace
Și gândul zbuciumat nu îi dă pace.
Alerg spre nicăieri în mine
Crezând că într-un departe
Am să te găsesc pe Tine...

Viața-mi pare-a fi o zi senină
Și doar lumina Ta tristețea îmi alină
Căci nu știu Doamne cum să fac
Năvalnicul meu suflet să împac...

Pe drumuri depărtate visez să merg
Și tot mereu cu mintea spre-ele-alerg
Neștiind că-n adevăr e-atât de-aproape
Lumina sfântă ce-alungă a tarelor noapte...

Și cutezând a crede-n visuri preamărețe
Mă-ndepărtez treptat de-a Ta blândețe
Și cad răpit de răi tâlhari
Ce îi credeam ai mei prieteni tari...

Ce înșelare! Stau și cuget
Venind 'napoi în al meu suflet!