Sfântul Nicolae Velimirovici

(Celelalte părți sunt postate pe youtube
Mult folos!)

Iubite om

Când inima de lacrimi
Îți este plină
Privește Înspre Sus
Și se va umple de lumină.

Când simți te cuprinde
Un somn adânc
Ce sufletu-ți adoarme
Spre Cer înalță glasul tău.

Când vezi în a ta cale
Numai furtuni
Privește înspre Sus
Și ai să simți un soare
Născându-se în tine.

Când crezi că totul
Este negru
Privește mai atent natura
Și-I vei simți căldura.

Când simți că
Zâmbetul din tine
A dispărut,
Ascultă cum făptura toată
Îți șoptește un dulce cânt.

Iubite om nu te-ntrista
În singurătatea și durerea ta!
Căci stă cu drag chiar lângă tine
Preabunul.
Iar firavu-ți suflet
În sfintele Sale mâini îl ține.


Asculta mai multe audio Muzica

Răbdare, răbdare, răbdare

...........nu până la prășit, ci până la sfârșit (Pr Cleopa).............

Fecioară Maică

Un imn închinat Maicii Domnului în câteva limbi.
1. Limba engleză



2. Limba greacă
Nana Peradze

Theodoros Vasilikos

Divna Ljubojevic

Mănăstirea Simon-Petru

Kabarnos

3. Rusă

4. Slavonă

5.Limba română- Byzantion

În orice limbă a pământului ar fi cântat acest imn ne îndeamnă la rugăciune și la preamărirea Maicii Domnului.

Visez

Visez mereu s-ating o stea

Visez să știu de-a pururea

Că-n calea vieții mele

Voi întâlni iubirea Ta.

Visez că bucuria

Nu va mai fi un ideal

Visez că ea va fi

Aici, acum în viața mea

Visez să pot va văd un drum

Visez să spun că de acum

Voi știi un zâmbet să păstrez

În adâncul din ființa mea.

Visez să-ating cu gândul Cerul

Visez să văd în rugăciune

A Părintelui iubit iertare

Și-a Lui multă îndurare.

Visez mereu că voi înceta

Visez că nu voi mai visa

Visez c-a-ncepe a trăi

Voi încerca...

Să ne amintim

Fără titlu

Mă întreb adesea unde ai putea fi, cine ești tu? Poate că te cunosc...ți-am mai spus ...așa am (avut) impresia...Am citit undeva că „bucuriile mari se lasă așteptate”. Este adevărat și faptul că încă nu sunt absolut convinsă de ceea ce vreau și poate de aceea ochii mei nu te pot vedea și recunoaște. Până atunci am să te aștept...cu răbdare și bucurie...

Asculta mai multe audio Muzica

Cântec femeiesc

Aşa e mama şi a fost bunica
Aşa suntem femei lângă femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte "ele" ce slujesc pe "ei".

Ei neglijenţi, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi şi ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.

Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă
Şi pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.

Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Şi de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.

Aşa e mama şi a fost bunica
Şi ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat şi uneori copii.

Suntem veriga firului de aţă
În fiecare lanţ făcut din doi
Ce greu cu noi femeile în viaţă
Dar e şi imposibil fără noi...
(Adrian Păunescu)

Singuri sau nu chiar

De câte ori nu am fost, cu toții, în prag de limită? De câte ori nu am simțit nevoia unei îmbrățișări în timpul unei crize sufletești? De câte ori nu ne-am lovit de zidul indiferenței celor din jur? De câte ori nimeni nu a putut simți suferința noastră? De câte ori am dorit să ne naștem din nou? De câte ori nu am simțit acut suferința singurătății? De câte ori inimile noastre nu au fost cumplit rănite? Și atunci, de câte ori ridicându-ne ochii înspre Cer nu am simțit cum Cineva este lângă noi...Palmele pe care le primim de la oameni sunt mângâierile Domnului...Privirile încruntate ale oamenilor ascund sclipirea plină de iubire a lui Dumnezeu...Respingerea din partea oamenilor ascunde brațele lui Dumnezeu care te strâng strâns, strâns...Și atunci tu, omule lovit, vezi că lângă tine este Cel ce nu te va părăsi niciodată, Prietenul tău cel mai bun...Să nu te mâhnești, omule, când noaptea îți cuprinde inima pentru că noaptea ascunde sub învelișul ei Răsăritul și cerul senin și luminat al dimineții...Privește Crucea când plângi și suferi și vei auzi suspinul Lui pentru lacrimile tale...Omule drag, rabdă în suferința ta iar la sfârșit vei primi de la Dumnezeu cununa necârtirii...

Îmbrățișarea Duhului

Pentru un suflet cald

Stelele care cad nu pier
Stelele care se duc pe un alt cer
Dacă azi drumul pe care erai s-a închis
Poate că nu era drumul pe care trebuia
Să alergi spre vis
Sau poate ca da
Și maine se va deschide din nou...în fața ta
Oricum ai în fața ta o zi
Mergi pe ea!


Asculta mai multe audio Muzica

Aflare

Când iarna-n gând mi se pogoară,
Când toamna-n inimă mi se strecoară,
Când mintea toată nu mai poate,
Spre ceruri drumul a-l străbate.

Când vreau să văd și nu mai pot,
Când nu mai sunt și vreau ca tot,
Ce este-n lume să se plece,
Naintea inimii mele rece.

Atuncea simt cum vara lină,
Cum primăvara coboară a sa lumină
În gândurile mele toate,
În simțirile înnegurate.

Și drumul e de-acum ușor
Și pot să vreau și pot să zbor
Spre înălțimile înalte
Spre zările îndepărtate.

Și inima mi se-nflăcărează
Și ochii nu se mai-ntristează
Și ard de bucurie sfântă
Și aud cum toate cântă

O slavă nemaicunoscută
O rugă nemaiauzită.
Și aud natura cum șoptește
Că slava sfântă se zărește,

Că Domnul Sfânt a pogorât
Aici, acum pe-acest pământ
Că să mă ridice din cădere
Ca să-mi alunge orice părere

Că El m-ar fi lăsat pe drum
Că m-a uitat; și-oricum
Înceata șoaptă îmi trezește
O amintire dulce ce mă ferește

De indoiala următoare
Ce-ar vrea ca-n suflet să coboare.
Și știu de-acum și-n veșnicie
Că dragostea Lui cu noi are să fie!



Asculta mai multe audio Muzica

Ochii deschiși

Cerul este albastru și senin...Privesc zâmbind spre soare. Ascult glasul duios al liniștii. Privirea îmi este vindecată de frumosul verde al naturii vii. Făpturile micuțe cu aripi îmi șoptesc despre iubirea Creatorului.Pășesc și simt sub picoarele desculțe atingerea pământului din care am fost plămădită. Mă minunez și mă bucur că totul este așa calm, că toate împrăștie mireasma iubirii dumnezeiești.Închid pentru o clipă ochii...apoi îi deschid...rămân îngrozită de ceea ce văd...cerul e negru...micuțele făpturi au dispărut...în locul lor se aude furia vrăjmașului dezlănțuință împotriva oamenilor, nu mai pot să percep natura, parcă nu se mai aud șoaptele de iubire ale lui Dumnezeu. Dintr-odată mă simt purtată de niste brațe grele până la marginea unei prăpăstii...Niște voci ce mă sperie mă indeamnă să pășesc în gol, că nu este scăpare...Aproape fiind să le dau crezare șoptesc ceva...O lumină ca de fulger se pogoară atunci din Cer peste inima mea...și două brațe puternice și blânde mă cuprind...și prin minune, după ce Brațele mă aduc la loc sigur...văd din nou cu acei ochii cu care vedeam prima dată. Văd lumea așa precum este. Îmi dau seama că de fapt nu există furtuni, nu există prăpăstii. Îmi dau seama că numai ochii deschiși pot vedea Realitatea și că pentru ochii închiși lumea capătă o formă distorsionată, ireală, înfricoșătoare...Și știu că acești ochi ca să poată vedea trebuie hrăniți cu șoapte...